Frica de durere este ca un tort. Ingredientele sunt, ca in cazul fiecarui tort, variabile. De obicei, o prea mica felie este durerea propriu-zisa. Restul este de fapt frica, cea care capata dimensiuni fulminante, adânc inradacinate incepând din copilarie dar nu numai; in general e vorba de traumele provocate de medici pacientilor. Și desigur intotdeauna dar intotdeauna doar medicii sunt de vina, niciodata pacientii.
Pe undeva sunt ironica si aici as vrea sa dezvolt putin subiectul „Cine este de vina pentru ca de cele mai multe ori ma duc la doctor (doar) atunci când ma doare”? Daca m-as duce la stomatolog o data la 6 luni sau, hai, o data pe an, daca mi-as trata cariile atunci când ele sunt depistate „in fasa”, prin radiografii indicate in scop preventiv, atunci costurile ar fi mai mici. Costuri biologice, emotionale, de timp si materiale.
Pe de alta parte, când ma duc la doctor „praf de stele”, toate costurile cresc exponential. Ni se „scot nervi”, pe viu sau pe mort, apoi ni se slefuiesc dintii si ne pomenim cu coroane din portelan sau zirconiu, ni se pun implante si as putea continua. Pierdem resurse si incredere. Ne asteptam sa ne doara, uneori chiar ne doare, ne e frica in fiecare zi in care amânam sa mergem la doctor. Pentru ca ne e frica de noi si de ei. Daca mergem la 4 doctori, avem toate sansele sa primim 4 planuri de tratament diferite si deci 4 costuri diferite. Ce e de facut?! Care doctor e mai bun? Cel mai scump, cel mai ieftin sau cel in care am incredere? Pe scurt, functioneaza perfect vorba aceea: „Azi e ziua de care mi-a fost frica ieri”.
Am scris toate astea pentru ca frica de dentist ocupa o pozitie fruntasa in clasamentul temerilor, fiind surclasata poate doar de frica de moarte si de cutremur. Solutia pare mai simpla decât ne imaginam: o investigatie radiologica preventiva in scopul depistarii precoce a cariilor (radiografii interproximale sau bitewing), un doctor atent si citit, cu mila de dinte si tratamente minim-invazive: cu alte cuvinte „de parca dintele de tratat ar fi al tau si nu al lui.”